O carte care mi-a placut intr-adevat si m-a ajutat sa comunic mai clar cu ceilalti si sa inteleg ca, la fel ca mine, si acestia sunt motivati de propriile nevoi si valori.
CASA EDITORIALA PONTE: "In cartea de fata, Marshall Rosenberg ne arata cum sa trecem dincolo de suprafata si sa vedem ceea ce este viu si vital in noi si cum toate actiunile noastre au la baza nevoi universal umane. Cand ne intelegem si ne recunoastem nevoile, cream o baza comuna pentru o relatie mai armonioasa - o conectare mai profunda cu ceilalti si cu noi insine. Alatura-te miilor de oameni din lumea intreaga care si-au imbunatatit relatiile si calitatea vietii cu ajutorul acestui proces simplu, dar atat de transformator. [CNV] te ajuta sa: *te eliberezi de efectele experientelor din trecut si ale condi-tionarii culturale; *renunti la tiparele de gandire care duc la certuri, furie si deprimare; *rezolvi con-flictele pe cale pasnica, indiferent de natura lor; *creezi structuri sociale in care nevoile tuturor sa poata fi implinite; *dezvolti relatii bazate pe respect reciproc, compasiune si cooperare. Poetul sufit Rummy scria: "Dincolo de ideile de bine si de rau se afla un camp. Te astept acolo".
"Comunicarea alienanta ne tine insa captivi intr-o lume a ideilor legate de ce este corect si ce este gresit; este un limbaj bogat in cuvinte care clasifica oamenii si actiunile lor in doua categorii. Cand vorbim acest limbaj, ii judecam pe ceilalti si comportamentul lor, si ne intereseaza doar cine este bun, rau, normal, anormal, responsabil, iresponsabil, inteligent, ignorant etc. Cu mult inainte sa devin adult, am invatat sa comunic intr-o maniera impersonala, care nu necesita sa dezvalui ce se petrecea in interiorul meu. Cand intalneam oameni sau comportamente care nu-mi placeau sau pe care nu le intelegeam, reactionam spunand ca ei gresesc - gandeam si comunicam in termenii a ce e in neregula cu ceilalti din moment ce se comporta intr-un anumit fel sau, uneori, a ce e in neregula cu (mine) de nu intelegem sau nu reactionam cum (mi)-ar placea. Atentia ne este concentrata pe clasificare, analiza si identificare a greselilor, si nicidecum pe ceea ce noi sau ceilalti avem nevoie si nu primim.
MARSHALL B. ROSENBERG: fondatorul si directorul de Servicii Educationale al Center for Nonviolent Communication (CNVC), organizatie internationala de promovare a pacii. Este, de asemenea, autorul cartii Speak Peace in a World of Conflict. Marshall Rosenberg a folosit pentru prima oara CNV in anii '60, in proiecte de integrare scolara finantate de statul american, rolul lui fiind acela de a sustine programe de training in comunicare si mediere.
COMUNICAREA NONVIOLENTA: UN LIMBAJ AL VIETII - Marshall B. ROSENBERG [2003]
COMUNICAREA CE BLOCHEAZA COMPASIUNEA: In timp ce studiam factorii care ne afecteaza capacitatea de a simti compasiune, am fost uimit de rolul esential al limbajului si utilizarii cuvintelor. Am dezvoltat de atunci o abordare a comunicarii care ne duce la daruirea din inima si stabilirea unei conectari cu noi insine si cu ceilalti intr-un mod ce permite compasiunii noastre inascute sa se mani-feste - daruim pentru bucuria ce se naste oricand imbogatim deliberat viata altei persoane. Desi s-ar putea sa consideram ca modul in care vorbim nu este "violent", cuvintele noastre produc adesea sufe-rinta si durere in noi sau in ceilalti. Cand folosim CNV, percepem relatiile intr-o lumina noua. Procesul comunicarii nonviolente: 1) actiunile concrete pe care le observam si care ne afecteaza starea de bine; 2) ce simtim in legatura cu ce am observat; 3) nevoile, valorile, dorintele ce dau nastere sentimentelor noastre; 4) actiunile concrete pe care le solicitam pentru a ne imbogati viata.
Doua laturi ale [CNV]: 1) exprimarea cu sinceritate prin cei patru pasi; 2) primirea cu empatie prin cei patru pasi. In lumea judecatilor, nu ne intereseaza decat sa clasificam oamenii [actiunile lor ne fac sa ne simtim]: abandonat, abuzat, atacat, tradat, incoltit, agresat, inselat, fortat, pus la zid/pamant, injosit, intrerupt, intimidat, deceptionat, nevalorizat, manipulat, neinteles, neglijat, trecut cu vederea, muncit, presat, privit de sus, provocat, respins, luat in deradere, amenintat, neapreciat, neascultat, ne-vazut, nesprijinit, nedorit, folosit. Judecarea celorlalti este de fapt o expresie a propriilor noastre nevoi si valori; incurajeaza violenta. Devenim periculosi atunci cand nu suntem constienti ca suntem raspunzatori de felul in care ne comportam, gandim si simtim [Nu putem obliga pe nimeni sa faca ni-mic]. Comunicarea dorintelor noastre sub forma de ordin este un limbaj ce blocheaza compasiunea, precum si ideea ca anumite actiuni merita recompensate, in timp ce altele merita pedepsite.
IDENTIFICAREA SI EXPRIMAREA SENTIMENTELOR: 1) cand nevoile noaste sunt implinite: calm, bucuros, vesel, optimist, implinit, mandru, increzator, recunoscator, inspirat, usurat, dornic, inte-resat, stimulat, pasionat, confortabil, impresionat, uimit, surprins, [iubitor, bine-dispus, liber, curios, disponibil, prietenos, puternic]; 2) cand nevoile noastre nu sunt implinite: trist, furios, iritat, nervos, frustrat, descurajat, dezamagit, ingrijorat, pesimist, tulburat, nerabdator, sovaitor, jenat, derutat, incurcat, emotionat, incomod, neajutorat, coplesit, exasperat, [abatut, cuprins de dor sau remuscari, gelos, insensibil,ingrijorat, distant, obosit]. Cand amestecam observatia cu evaluarea, oamenii tind sa auda critici si sa aiba o reactie de rezistenta la ceea ce spunem. Celor mai multi dintre noi ne este dificil sa observam oamenii si comportamentul lor fara judecata, critica sau alte forme de analiza; este important ca observatiile sa fie strict legate de un anumit moment si context.
Nevoi de baza: a) autonomie: a ne alege obiectivele, scopurile, valorile; a ne alege planurile pentru implinirea obiectivelor; b) celebrare: celebrarea vietii si a viselor implinite; deplangerea pierderilor (doliu); c) integritate: autenticitate, creativitate, sens, stima de sine; d) interdependenta: acceptare, apreciere, apropiere, comunitate, consideratie, contributie la imbogatirea vietii, siguranta emotionala, empatie, onestitate, iubire, asigurare, respect, sprijin, incredere, intelegere; e) subzistenta: aer, apa, hrana, miscare, protectie fata de entitati ce ameninta viata (bacterii, animale de prada), odihna, expri-marea sexualitatii, adapost, atingere; f) joaca: distractie, ras; g) comuniune spirituala: frumusete, armonie, inspiratie, ordine, pace. Foloseste un limbaj afirmativ cand formulezi cerinte [comunicam ce vrem, nu ceea ce nu vrem, evitand formulatile abstracte sau ambigue]. Exprimand cerintele intr-un limbaj clar, concret si centrat pe actiune, dezvaluim ceea ce dorim cu adevarat.
Deprimarea e rasplata pe care o primim pentru ca am fost "cuminti" [neexprimandu-ne nevoile]. Cand ne rezumam la a ne exprima sentimentele, este posibil sa nu fie clar pentru ascultator ce anume dorim sa faca. Adesea, nu suntem constienti de ce anume cerem [O cerinta neinsotita de sentimentele si nevoile interlocutorului poate suna a porunca. Cand cinva aude o pretentie din partea noastra, vede doar doua posibilitati: sa se supuna sau sa se revolte]. Ca sa ne asiguram ca mesajul transmis e identic cu cel primit, ii putem cere ascultatorului sa-l redea, exprimand aprecierea. Empatizeaza daca acesta nu vrea sa redea mesajul primit. Dupa ce ne exprimam si ne dezvaluim vulnerabilitatea, adesea am vrea sa stim: 1) ce simte ascultatorul; 2) ce crede ascultatorul; 3) daca ascultatorul ar fi dispus sa intre-prinda o anumita actiune. Este o pretentie daca vorbitorul incearca sa-l faca pe ascultator sa se simta vinovat; este o cerinta daca aratam empatie, scopul fiind o relatie bazata pe onestitate.
ASUMAREA RESPONSABILITATII SENTIMENTELOR: Exprimarea vulnerabilitatii poate ajuta la rezolvarea conflictelor. Separa sentimentele de ganduri; separa ce simti de ce crezi ca esti; separa ce simti de modul in care crezi ca se comporta ceilalti in raport cu tine - "sunt trist ca pleci". Psibile reactii la un mesaj negativ: 1) ne culpabilizam; 2) invinovatim cealalta persoana; 3) ne identificam propriile sentimente si nevoi; 4) ne concentram asupra sentimentelor si nevoilor celeilalte persoane. Daca ne exprimam (direct si clar) nevoile, avem sanse mai mari ca ele sa fie implinite. Daca noi nu ne valorizam propriile nevoi, este posibil ca nici ceilalti sa nu o faca. Pe parcursul dobandirii responsabilitatii emotionale, cei mai multi dintre noi traverseaza trei stadii: 1) sclavia emotionala - ne consideram responsabili fata de sentimentele celorlalti; 2) nesuferitii: suntem furiosi - nu vrem sa mai fim responsabili de sentimentele altora, refuzam sa recunoastem ca ne pasa de sentimentele altora; 3) eliberarea emotionala - ne asumam responsabilitatea intentiilor si actiunilor noastre.
CEREAM CEEA CE NE-AR PUTEA IMBOGATI VIATA: Empatia presupune golirea mintii si ascultarea cu intreaga fiinta; este o intelegere plina de respect a ce traiesc ceilalti. Nu face nimic, fii prezent. In-treaba, inainte sa oferi un sfat sau o asigurare. Indiferent de ce spun ceilalti sau ce cuvinte folosesc, noi suntem atenti doar la: 1) ce observa, 2) ce simt si 3) ce nevoi au ceilalti si de ce [ascultam ce nevoi au ceilalti, nu ce cred despre noi]. Apoi, putem reflecta toate aceste parafrazand ce am inteles. In spatele mesajelor intimidante, sunt doar oameni care ne roaga sa contribuim la implinirea nevoilor lor [un mesaj dificil devine o sansa dea imbogati viata cuiva]. Mentinand empatia, permitem celuilalt sa atinga niveluri mai profunde din interiorul sau. Stim ca persoana care a vorbit a primit empatia dorita cand: 1) percepem o diminuare a tensiunii sau 2) fluxul vorbirii se intrerupe. Cand simtim ca suntem defensivi, e necesar 1) sa respiram, sa ne oferim empatie; 2) sa strigam nonviolent sau 3) sa luam o pauza.
Empatia ne permite "sa (ne) percepem lumea intr-un fel nou si sa mergem mai departe" [Cand suntem atenti la sentimentele si nevoile oamenilor, nu-i mai vedem ca pe niste monstrii]. Cu cat empatizam mai mult cu o persoana, cu atat ne simtim mai in siguranta; dezamorsam posibilele situatii violente. Adesea, oamenii depasesc efectele paralizante ale suferintei psihologice cand au un contact suficient de indelungat cu cineva care ii asculta cu empatie. Empatizand cu refuzul cuiva, ne protejam de tendinta de a lua mesajul ca pe un atac la persoana; auzim cuvantul nnu fara sa-l interpretam ca respingere [...] Este mai dificil sa empatizezi cu cei care par sa detina mai multa putere, resurse sau un statut superior. Ne poate fi dificil sa empatizam cu persoanele cele mai apropiate [...] Pentru a readuce un dialog la viata, intrerupe cu empatie. Ceea ce il plictiseste pe ascultator il plictiseste si pe vorbitor. Vorbitorii prefera ca ascultatorii sa ii intrerupa, in loc sa mimeze ascultarea cu interes.
CONECTAREA PLINA DE COMPASIUNE CU PROPRIA PERSOANA: Cea mai importanta utilizare a CNV ar putea consta in dezvoltarea compasiunii fata de propria persoana. Sunt serios ingrijorat de faptul ca multi dintre noi nu mai suntem constienti de acel "lucru special" pe care il reprezentam. Cand o imagine de sine critica ne impiedica sa vedem frumusetea fiintei noastre, pierdem contactul cu energia divina care este sursa noastra [sa ne amintim ca suntem unici]. O zona importanta in care aceasta violenta poate fi inlocuita cu compasiune, o constituie evaluarile de fiecare moment pe care le facem in legatura cu propria persoana. Din moment ce ne dorim ca tot ce facem sa duca la imbogatirea vietii, este extrem de important sa stim cum sa evaluam evenimentele si circumstantele intr-un mod care sa ne ajute sa invatam si sa facem in permanenta alegeri care ne servesc. Din pacate, modul in care am fost instruiti sa ne avaluam promoveaza mai degraba ura de sine, decat invatarea.
Este tragic ca atat de multi dintre noi ne lasam prinsi in plasa urii de sine, in loc sa beneficiem de pe urma greselilor ce ne arata limitarile noastre si ne orienteaza catre evolutie. Chiar si atunci cand "inva-tam lectia" din greselile pentru care ne judecam aspru [modul in care ne evaluam ne face sa simtim ru-sine si ne schimbam comportamentul, permitem ca evolutia si procesul de invatare sa fie ghidate de ura fata de sine]. Actiunile intreprinse ca reactie la rusine nu sunt acte libere. In majoritatea cazurilor, cand ne spunem "at trebui", ne opunem invatarii [nu ai de ales]. Fiintele umane, atunci cand aud o pretentie de orice fel, au tendinta dea opune rezistenta, fiindca le ameninta autonomia - nevoia atat de importanta de a alege. Noi, oamenii, avem aceasta reactie fata de tiranie, chiar si atunci cand este tirania interioara ce ia forma lui "trebuie". De cate ori dam de inteles ca cineva greseste sau este rau, vrem de fapt sa spunem ca nu actioneaza in armonie cu nevoile noastre.
Daca persoana pe care o judecam se intampla sa fim chiar noi, ce spunem in realitate este ca "eu nu actionez in concordanta cu nevoile [si valorile] mele". Daca ne surprindem reprosandu-ne ce am facut, ne putem opri imediat pentru a ne intreba: Ce nevoie neimplinita incerc sa exprim prin aceasta judecata; [inlocuirea lui "trebuie" cu "aleg sa"]. [Doliu in CNV]: Ne conectam cu sentimente si nevoi neimplinite stimulate de actiuni din trecut pe care acum le regretam. Continuam sa exploram procesul de doliu cu iertarea. Cand ne vom asculta cu empatie, vom reusi sa auzim nevoia aflata la baza actiunii. Un aspect important al compasiunii fata de propria persoana este capacitatea de a intelege empatic ambele parti ale sinelui - sinele care regreta o actiune trecuta si sinele care a intreprins actiunea la momentul respectiv. Suntem plini de compasiune fata de noi insine cand suntem capabili sa ne acceptam toate laturile si sa recu-noastem nevoile si valorile exprimate de fiecare dintre ele.
EXPRIMAREA DEPLINA A FURIEI: Uciderea, lovirea, condamnarea, ranirea celorlalti - fie ca sunt fizice sau psihice - sunt toate expresii superficiale a ceea ce se intampla in noi cand suntem furiosi. Daca am fi cu adevarat furiosi, ne-am dori un mod mult mai puternic de a ne exprima pe deplin. Pri-mul pas pentru exprimarea completa a furiei este sa-l eliberam pe celalalt de orice responsabilitate pen-tru furia noastra [actiunile lui pot fi un stimul, dar niciodata cauza]. Furia apare cand alegem sa ne jucam de-a Dumnezeu judecandu-l sau blamandul pe celalalt fiindca a gresit sau merita pedepsit [cauza furiei se afla in modul nostru de a gandi]. Furia ne arata ca ramanem la nivelul ratiunii pentru a analiza si judeca, in loc sa ne concentram asupra nevoilor noastre neimplinite. [Foloseste furia ca pe un semnal de trezire la viata] pentru a constientiza ca avem o nevoie neimplinita si ca gandim intr-un mod care ne scade sansele sa ne-o satisfacem. Cu cat oamenii aud mai multe invinuiri si judecati, cu atat devin mai agresivi si le pasa mai putin de nevoile noastre pe viitor.
Pasii exprimarii furiei: 1) ne oprim, respiram; 2) identificam gandurile acuzatoare; 3) ne conectam cu nevoile noastre; 4) ne exprimam sentimentele si nevoile neimplinite. Mai este nevoie de un pas ina-inte ca celalalt sa se conecteze cu ce se petrece in noi. Dat fiindca este adesea dificil pentru ceilalti sa primeasca sentimentele si nevoile noastre, este necesar ca mai intai sa empatizam noi cu ei, daca ne dorim sa ne asculte [Oamenii nu aud ca suferim atunci cand cred ca au gresit]. Folosirea fortei pentru proteja [...] In anumite stuatii cand interlocutorul poate sa nu fie dispus sa comunice, sau, in cazul unui pericol iminent, nu este timp pentru comunicare. In astfel de situatii, poate fi necesar sa recurgem la forta. Doua intrebari ne ajuta sa vedem de ce nu obtinem ce dorim folosind pedeapsa pentru a schimba comportamentul oamenilor [teama de pedeapsa diminueaza stima de sine]: 1) Ce as vrea sa faca aceasta persoana [diferit]? 2) Care as vrea sa fie motivele pentru care aceasta persoana sa faca ce vreau eu?
ELIBERAREA NOASTRA SI CONSILIEREA CELORLALTI: Nu numai ca n-am fost niciodata educati sa ne cunoastem nevoile, dar suntem adesea expusi uni "dresaj" cultural care ne blocheaza constiinta [am mostenit un limbaj ce deservea regii si elita din societati bazate pe dominatie]. Masele, descurajate sa-si dezvolte constiinta propriilor nevoi, au fost in schimb educate sa fie docile si supuse in fata auto-ritatii. Cultura noastra ne da de inteles ca nevoile sunt negative si distrugatoare. Putem folosi CNV sa rezolvam anumite conflicte interioare ce dau adesea nastere unei depresii [ne eliberam de deprimare; dezamorsam stresul ascultandu-ne propriile nevoi si empatizand cu ceilalti]. Cand ne pierdem in ganduri critice, ne este dificil sa ne cream un mediu interior sanatos [...] Profesionistii in domeniul consilierii si psihoterapiei [sanatatii] pot folosi CNV pentru a construi relatii cu clientii bazate pe reciprocitate si autenticitate [inlocuirea diagnosticelor cu comunicarea nonviolenta].
EXPRIMAREA APRECIERII IN COMUNICAREA NONVIOLENTA: Complimentele sunt adesea judecati - oricat de pozitive - asupra celorlalti. Exprima aprecierea pentru a celebra, nu pentru a manipula [frumusetea aprecierii se pierde atunci cand oamenii incep sa remarce intentia ascunsa de a obtine ceva de la ei]. Cele trei componente ale aprecierii: 1) actiunile care au contribuit la starea noastra de bine; 2) nevoile care ne-au fost implinite; 3) sentimentele placute generate de implinirea acestor nevoi. Uneori, toate trei pot fi transmise printr-un zambet sau un simplu "multumesc" - dar daca vrem sa ne asiguram ca aprecierea noastra a fost primita in totalitate: "Uite ce ai facut tu; asa ma simt eu; aceasta este nevoia care mi-a fost implinita" [...] Multi dintre noi nu stiu sa primeasca o apreciere cu eleganta. Ne macina gandul ca nu o meritam; ne simtim adesea incomod sa oferim si sa primim pur si simplu. Primeste aprecierea fara sentimente de superioritate sau de falsa modestie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu