LEGEA 418/2004 - ACTUALIZATA [2007]:
CAPITOLUL I: [1] Functia de medic de medicina a muncii este exercitata numai de medicul specialist sau primar de medicina a muncii, cu drept de libera practica. [2] Medicul de medicina a muncii este pregatit prin rezidentiat, prin parcurgerea unui program complet în pregătirea de specialitate, aprobat de Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Medicilor din România şi confirmat prin promovarea examenului de specialitate [3] Medicul de medicina a muncii poate ocupa un post în sectorul public şi/sau privat, conform pregatirii sale - prin concurs [4]; prin contract individual [5].
[6] Medicul specialist de medicina a muncii este principalul consilier al angajatorului şi al reprezentantilor angajatilor în probleme de promovare a sănătăţii în munca şi în îmbunătăţirea mediului de muncă din punct de vedere al sănătăţii în munca. [7] Medicul identifica factorii de risc şi participa la actiunile de evaluare a acestora prin urmatoarele acţiuni principale: a) recomanda investigatiile adecvate necesare pentru a stabili diagnosticul bolilor profesionale şi/sau al celor legate de profesie; b) stabileste diagnosticul bolilor profesionale şi al celor legate de profesie; c) colaboreaza cu specialisti din alte domenii în stabilirea diagnosticului bolilor profesionale.
[8] Medicul de medicina a muncii supraveghează sănătatea angajatilor pe baza prevederilor legale şi a riscurilor profesionale pentru sănătatea angajatilor, astfel: a) efectueaza examinari medicale la incadrarea în munca, de adaptare, periodice, la reluarea muncii şi la încetarea activităţii profesionale în respectivul loc de muncă; b) coordonează monitorizarea biologica a expunerii profesionale şi a efectelor biologice consecutive expunerii, după o prealabila selecţie a celor mai adecvate teste, pe baza parametrilor de sensibilitate, specificitate şi a valorii lor predictive; c) tine evidenta şi supraveghează bolile profesionale, bolile legate de profesie şi supraveghează bolile cronice în relaţie cu munca; d) declara cazurile de boli profesionale; e) înregistrează bolile legate de profesie; f) stabileste aptitudinea în munca, cu ocazia oricarei examinari medicale.
[9] Medicul de medicina a muncii organizeaza supravegherea stării de sănătate a angajatilor, concordant cu particularitatile expunerii la factorii de risc. În acest scop, medicul de medicina a muncii: a) participa la evaluarea riscurilor privind bolile profesionale şi bolile legate de profesie; b) viziteaza locurile de muncă pe care le are în supraveghere. [10] Medicul organizeaza primul ajutor şi tratamentul de urgenta şi instruieste angajatii cu privire la aplicarea metodelor accesibile lor de prim ajutor şi a procedurilor de urgenta, dacă are competenţa în acest sens. [11] Medicul face recomandari privind organizarea muncii, amenajarea ergonomica a locului de muncă, utilizarea în condiţii de securitate a substanţelor folosite în procesul muncii, precum si repartizarea sarcinilor de muncă ţinând seama de capacitatea şi aptitudinile angajatilor de a le executa.
[12] În cadrul comitetului de sănătate şi securitate în munca, medicul de medicina a muncii participa la stabilirea programelor de sănătate la locul de muncă: a) consiliaza reprezentantii angajatorului şi ai angajatilor asupra programelor de sănătate şi securitate în munca; b) recomanda consultarea sistematica cu reprezentantii angajatilor în probleme de medicina şi sociologie a muncii; c) consiliaza asupra modului de alegere şi definire a programelor de sănătate, securitate şi de mediu; d) coordonează discutiile privind sănătatea în munca astfel încât sa conduca la un acord de opinii între angajator şi reprezentantii angajatilor; e) consiliaza asupra mijloacelor de monitorizare şi de evaluare a programelor de sănătate adaptate la locul de muncă.
[13] Medicul de medicina a muncii evalueaza aptitudinea pentru munca în relaţie cu starea de sănătate şi promovează adaptarea muncii la posibilitatile angajatilor, asigurand: a) evaluarea handicapului în relaţie cu munca; b) managementul clinic în procesul de recuperare a capacităţii de muncă; c) aplicarea principiilor ergonomiei în procesul de reabilitare; d) colaborarea cu specialistul în psihologia muncii în vederea reabilitarii angajatilor cu probleme de sănătate mentala datorate unor factori aferenti procesului muncii şi relatiilor interumane de la locul de muncă; e) masurile adecvate privind sănătatea şi securitatea în munca a angajatilor cu probleme speciale legate de utilizarea de droguri şi consumul de alcool; f) consilierea în probleme de reabilitare şi reangajare; g) consilierea cu privire la menţinerea în munca a angajatilor varstnici şi a celor cu disabilităţi; h) promovarea capacităţii de muncă, a sănătăţii, indemanarii şi antrenamentului în relaţie cu cerinţele muncii.
[14] Medicul de medicina a muncii consiliaza angajatorul asupra unei bune adaptari a muncii la posibilitatile angajatului în circumstantele speciale ale unor grupuri vulnerabile. [15] Medicul întocmeşte rapoarte cat mai precise şi mai complete, conform legii. [16] Medicul poate contribui prin activitatea sa la cunoasterea stiintifica în domeniul sănătăţii în munca, respectand principiile etice aplicate în cercetarea medicală. [17] Medicul asigura managementul serviciilor medicale de medicina a muncii: a) evalueaza prioritatile de actiune în domeniul sănătăţii în munca; b) evalueaza calitatea serviciilor, promovand auditul cu privire la ingrijirile de sănătate în munca; c) păstrează datele medicale ale serviciului sub stricta confidentialitate; d) concepe un program de instruire pentru personalul angajat în serviciile de medicina a muncii şi de sănătate şi securitate în munca.
[18] Activitatea medicului de medicina a muncii în cadrul unui serviciu medical de medicina a muncii include urmatoarele aspecte: a) conducerea echipei; b) recomandari asupra implicarii altor specialisti în evaluarea riscurilor; c) coordonarea supravegherii stării de sănătate şi a monitorizarii biologice în relaţie cu mediul de muncă şi alti factori de risc evaluaţi; d) promovarea activităţii stiintifice multidisciplinare pe baza datelor colectate cu privire la expunerea la factori de risc profesionali. [19] Medicul are dreptul la toate facilitatile pe care angajatorul le pune la dispoziţie angajatilor. [23] Medicul are acces în toate sectiile, la toate procesele tehnologice, precum şi la datele privitoare la compozitia unor materii şi materiale utilizate în procesul muncii, sub rezerva confidentialitatii acestor date. [24] Medicul este membru al Colegiului Medicilor din România.
[25] Medicul de medicina a muncii colaboreaza cu specialistii de medicina a muncii în probleme metodologice, tehnice şi de investigatie stiintifica. [26] Medicul care ocupa functii în institutii care nu furnizeaza servicii medicale are atribuţii specifice domeniului de activitate stabilite conform legii. [27] Potrivit prevederilor convenţiilor şi recomandarilor Organizaţiei Internationale a Muncii, medicul îşi va desfăşura activitatea fără vreo ingerinta* în ceea ce priveste aplicarea cunoştinţelor sale şi nu i se poate cere sa verifice veridicitatea lipsei de la serviciu a angajatilor pe motive de imbolnavire. [28] Medicul este subordonat angajatorului pe linie administrativa, iar activitatea sa este în concordanta cu principiile de etica şi deontologie medicală. Medicul apara interesele unităţii, ale angajatilor şi nu i se poate cere sa foloseasca concluziile medicale în scopuri care prejudiciaza angajatul.
[29] Medicul de medicina a muncii colaboreaza cu angajatorul, reprezentantii angajatilor şi comitetul de sănătate şi securitate în munca, al cărui membru de drept este, în toate cazurile în care starea de sănătate a angajatului impune schimbarea locului de muncă, a felului muncii ori adoptarea unor alte solutii. [30] Prin întreaga sa activitate medicul de medicina a muncii promovează sănătatea, bunastarea şi securitatea angajatilor şi contribuie la sănătatea mediului şi a comunităţii. [31] Activitatea medicului se desfăşoară în conformitate cu cele mai inalte standarde profesionale, prin respectarea demnitatii umane şi promovarea celor mai inalte principii etice în cadrul politicilor şi programelor de sănătate în munca. [32] Medicul este total independent profesional, dovedind integritate şi imparţialitate. Medicul adopta o relaţie bazata pe incredere, confidentialitate şi echitate cu persoanele cărora le furnizeaza servicii medicale de sănătate şi securitate în munca.
[33] Medicul de medicina a muncii respecta secretul profesional promovat prin codul deontologic medical. Rezultatele examinarilor medicale efectuate angajatilor se comunică angajatorilor numai în termeni de aptitudine sau inaptitudine, exceptandu-se cazurile prevăzute de lege, respectiv declararea accidentelor de muncă şi a bolilor infectioase şi parazitare cu risc de transmitere în colectivitate. [34] Orice document medical în care sunt cuprinse date clinice, rezultate ale unor investigatii şi/sau concluzii diagnostice, inclusiv certificatul medical de incapacitate temporara de muncă, se va inmana numai angajatului în cauza. [35] Fisierul medical va fi inaccesibil altor persoane, cu excepţia celor care reprezinta autoritatea medicală. Medicul de familie poate obtine unele date considerate ca necesare de către medicul de medicina a muncii în domeniul ingrijirilor primare de sănătate.
[36] În situaţia în care starea de sănătate a unui angajat şi felul muncii pe care o presteaza pot sa puna în pericol siguranţa celorlalţi participanti în procesul muncii, angajatul şi angajatorul sunt in- formati asupra situaţiei. În cazul unei situaţii particulare de risc, angajatorul şi autorităţile competente sunt informate asupra masurilor necesare pentru protejarea celorlalţi angajaţi. [37] Rezultatele exa- minarilor medicale vor fi explicate clar angajatilor. Acestia trebuie să fie informati asupra eventualelor schimbari în starea de sănătate şi în aptitudinea de muncă survenite pe parcursul procesului muncii. [38] Medicul este obligat sa pastreze informaţiile confidentiale privind activitatea angajatorului. În eventualitatea în care dezvaluirea acestora este absolut necesară, aceasta se va face numai cu acordul prealabil al autorităţilor competente şi în conformitate cu reglementarile legale în vigoare.
[39] Litigiile sau abaterile de la etica profesionala ale medicului de medicina a muncii sunt supuse analizei Colegiului Medicilor din România, respectiv Comisiei de medicina muncii. Savarsirea unor abateri de către medicul de medicina a muncii atrage, după caz, raspunderea disciplinara, contraven- tionala sau penala, conform legislaţiei în vigoare. [40] Medicul de medicina a muncii contracteaza o asigurare de raspundere civila pentru greseli în activitatea medicală, potrivit legii. CAPITOLUL II: [41] În centrele universitare medicale activitatea de medicina a muncii este coordonata şi indrumata din punct de vedere ştiinţific, profesional şi metodologic de către seful clinicii de medicina muncii şi boli profesionale, care se numeste prin ordin al ministrului sănătăţii, coordonator zonal.
[42] Competentele şi atribuţiile coordonatorului zonal în medicina muncii şi BP, precum şi arondarea judetelor pe centre universitare medicale se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii. [43] (1) În oraşele reşedinţa de judet se organizeaza sectii sau compartimente de medicina a muncii şi boli profesionale, în functie de datele de morbiditate şi mortalitate prin BP şi ale expunerii la factorii de risc profesionali, la propunerea direcţiilor de sănătate publică şi cu aprobarea MS. (3) Medicii din sectiile, clinicile, compartimentele de medicina a muncii/BP şi cabinetele de medicina a muncii din ambulatoriul de specialitate aflate în subordinea spitalelor desfăşoară activităţi profilactice, diagnos- tice, curative şi de reabilitare medicală în caz de BP, BLP şi boli asociate, activităţi de reabilitare medicală şi dispensarizare şi prescriu recomandari care includ tratamente medicale.
LEGE 418 18/10/2004 - Portal Legislativ (just.ro)
Comentarii
Trimiteți un comentariu